Coroane mortuare de Cuvinte,
pline până la refuz,
cu Vise împletite,
pe cadrurile ruginite ale Întrebărilor,
ne sunt depuse,
pe frunțile Amintirilor,
din ce în ce mai șubrede,
printre Eternitățile Clipelor,
care ni s-au sinucis,
de atât de multă noapte,
în Priviri,
așternând la tălpile Gândurilor noastre,
cimitire de Lacrimi înghețate,
pe obrajii unei Iubiri,
a Nimănui.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire pierdută și durerea asociată cu amintirile acesteia. Versurile evocă un sentiment de regret și melancolie profundă, sugerând că iubirea a lăsat în urmă doar lacrimi și un gol imens.