Țărmuri încâlcite,
în ghemurile Uitării,
încă își așteaptă tăcute Destinul,
care să le dezlege,
de ploile Viselor noastre,
ce-au început să sape,
albii de Disperare,
prin trupurile lor,
ca să ni se scurgă,
prin ele,
Cimitirele de Cuvinte,
ce au început să ne înconjoare,
Privirile tot mai grele,
ale Sentimentelor,
înecate în marea de Indiferență,
ale cărei valuri,
ne spală nisipul Zilelor noastre,
până când au dispărut cu totul,
despărțindu-ne pentru totdeauna.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație destrămată, marcată de indiferență și regret. Amintirile și sentimentele se pierd în timp, ducând la o despărțire inevitabilă și dureroasă.