Ziduri de Vorbe Goale,
strivesc Dorințele tot mai abătute,
ale Amintirilor din Viitorul,
ce pare a fi acum,
al Nimănui,
fără Inima de Jar,
a Zâmbetului tău,
pierdut printre labirinturile,
Iluziilor Vieții și Morții,
în care ne-au fost înmormântate Visele,
ce nu au vrut să ne părăsească,
chiar și după ce am căzut,
din brațele Adevărului Absolut,
strivindu-ne de asfaltul Absurdului,
negru și umed,
de atâtea Lacrimi de Cuvinte,
câte s-au lovit de el.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi zdrobit de realitatea absurdă a vieții, pierzând speranța și visele în fața iluziilor și a cuvintelor goale. Este o meditație asupra deziluziei și a căderii din idealuri.