Aripi de morminte proaspete,
se desfac amenințătoare,
deasupra Viselor,
ce îndrăznesc să se înalțe,
peste Ridurile Cuvintelor,
la tălpile cărora ne îngenunchea,
Iubirea,
înainte de a ni se prăbuși,
strivită de Orizonturile de plumb,
ale Zilelor fără adăpost,
ce ne așteptau nerăbdătoare,
să ne ofere câte o cană de pustiu,
din Apa Iluziilor Vieții și Morții,
pe care navighează și acum,
Disperarea și Durerea,
Destinului nostru,
ce am fost forțați să-l bem,
până la capătul puterilor,
Adevărului.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și durere față de un destin implacabil. Vorbește despre iluziile vieții și morții, și despre cum realitatea crudă strivește speranțele și iubirea, forțând individul să accepte un destin amar.