Învăluiți în misterele stelelor căzătoare,
încercăm să ne salvăm Focul Sacru,
al Inimilor de Jar,
ce bat și acum ora exactă a Nemuririi,
în aglomerația de deșertăciuni,
a iluziilor Vieții și Morții,
cărora adeseori suntem nevoiți,
să le acordăm atributele sfințeniei,
care ne obligă mai apoi,
să le slujim Disperarea și Absurdul,
până la ultima noastră suflare a Durerii,
ce ne-a fost dată,
să o respirăm.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că oamenii, în căutarea sensului, atribuie adesea sacralitate unor aspecte efemere sau chiar negative ale existenței, ajungând să le slujească. Această dedicare duce la suferință și disperare, sugerând o luptă între iluzie și realitate.