Încremenit în nepăsare,
Cerul gri al Zilelor Goale,
ne adâncește,
Cearcănele Gândurilor de plumb,
ce cad peste,
Pașii Orizonturilor însângerate,
de rănile Cimitirelor de Cuvinte,
care își înalță,
cavourile funerare ale Privirilor,
până la Înălțimea supremă a Disperării,
de unde se aruncă,
într-un Salt Mortal,
direct în Inimile Viselor noastre,
ce încă mai bat,
Ora Exactă a Speranțelor,
înăbușite adesea,
de Iluziile Non-Sensurilor Existenței.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare profundă de disperare și deziluzie față de viață. Visurile și speranțele sunt sufocate de realitatea crudă și de iluziile existenței, culminând cu un sentiment de cădere sau abandon.