Nopți de amintiri,
năruite de zorii singurătăților,
din ruinele cărora,
încercăm să ne recuperăm,
fiecare cărămidă de vise,
pe care am putea-o așeza,
la temelia zidurilor unor priviri,
reconstruite și consolidate,
la o nouă adresă,
despre care nici Moartea,
stăpâna acestei lumi,
să nu mai știe unde locuiește,
Iubirea,
florilor de lacrimi,
din inimile de flăcări,
ale cuvintelor,
ce nu se vor mai prăbuși,
în neantul unde ni se pierd,
Speranțele.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre reconstruirea iubirii și a speranței după pierderi și dezamăgiri. Metaforic, se referă la așezarea temeliei unei noi relații sau perspective, ferită de influența negativă a trecutului.