Ascultă-mă, Tată, întinde mâna
Și mângâie-mi chipul că plânge întruna
Ascultă-mi inima, vrea doar să-ți ceară
S-o încălzești cu picuri de ceară
Că nu vrea să moară, vrea să trăiască
Să plângă atunci când o s-o iubească
Un suflet cald, curat ca o coală
Să lupte în doi și n-o să-ți mai ceară…
Decât sănătate, că asta contează
Degeaba ai bani dacă moartea veghează
Degeaba ai bunuri, că ele rămân
Dar sufletul tău, nu se-ntoarce din drum
Tată, te rog, încearcă
Să vezi în oameni și partea moartă
Tată, te rog să ne ierți
În loc să ne bați, te rog să ne cerți
Tată, îmi vine să plâng
Nu pot să m-abțin, îmi vine să fug…
Departe, știind că toate
Zilele noastre sunt numărate
Tată, îți mulțumesc
Că mi-ai dat viață și încă trăiesc
Tată, dacă greșesc
Față de tine, promit să plătesc…
În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh, Amin.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată lui Dumnezeu, în care naratorul își exprimă suferința, cere iertare și speră la o viață mai bună. Este un apel sincer la divinitate pentru ajutor și îndrumare.