Ombladon – Nici o lacrimă.
Ooohhh + my God.
Trezește-te, ridică-te
Încet respiră
Du-te la muncă
Muncește 12 ore
Transpiră
E o lume senilă
Prea plină
De oameni ca tine
Care ar face orice
Pentru putere, pai
Atunci trageți de fiare.
Mi se pare mie
Sau chiar seamănă
A comedie?
Când totul e lipsit
De orice fel de strategie
Ca-n pușcărie
Nimic nu mă mai sperie
Și mor, am dinții strânși
Privirea rece, pentru că
Aveți sufletul gol
Nu mai există sentimente
Și doar false zâmbete
Și cântece
Nu mai există oameni
Și doar diavolii în pântece
Nu există regrete
Decât pietenarii analfabete
Nu mai există cornete
Decât Berette,
Lunete și baionete
Prea mici într-o lume mare
Suntem, prea multe vrem
Și nu putem să avem
Degeaba ne ferim
Cu mâna întinsă tot cerșim
Ce văd, ce simt
Tot ce ating
Mă umple de venin
Și mă doboară ca un robinet
Luat în dinți în plin.
Refren: 2x
Privesc în urma mea
Văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă
Spulberate de vânt
Când plâng, mă rog
La Dumnezeu mereu
Și-L întreb: ‘Oare nu
Vezi ce văd și eu? ‘.
Trăiește dacă poți
Lipsit de speranțe
E riscant ca o ruletă rusească
Jucată cu șase gloanțe
Mi se taie respirația
Încep să obosesc
Să vă vorbesc despre ce văd
În jurul meu, mai bine orbesc
Diferențele sociale, materiale
Creează antipatie
Nu-i nici măcar
Un pas în viață
De la extaz la agonie
Ne pierdem într-un ocean
Plin de rechini, și fierbem
Oricum în lupta noastră
Cu destinul pierdem
Îți intră-n oase teama
Și fără să-ți dai seama
Devii, la fel ca ceilalți
Oameni fără suflet, încă vii
Călcați în picioare
Ca niște animale, frumosul
Și transformați totul în ploaie
Declanșând atâtea războaie
Se întunecă totul
Vine potopul, dar nu mă-spărie
Am văzut atâtea războaie,
Victime, 11 septembrie
Închid ochii, nu-mi curg lacrimi
Ce-ar mai fi de spus
Când tot noi, oameni fără suflet
L-am crucificat pe Iisus.
Ooohhh + my God.
Refren till end
Privesc în urma mea
Văd oameni râzând
Lacrimile sunt parcă
Spulberate de vânt
Când plâng, mă rog
La Dumnezeu mereu
Și-L întreb: ‘Oare nu
Vezi ce văd și eu? ‘
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra societății, criticând lipsa de sentimente și materialismul. Artistul se simte dezamăgit de lume și de oamenii care o populează, simțind că valorile umane s-au pierdut.
