Strofa 1:
M-am îmbolnăvit de la atâtea amintiri
Am adunat suferința în sertarul din priviri,
Uneori mă simt atât de gol încât încep să cred
Că nu mai am nimic care să îmi bată-n piept.
Reflexia din oglindă mă-ntreabă: Cine ești?
Oare mai simți ceva? De ce p***a mea zâmbești?
Nu mai simt, am fost trădat de multe ori, pot spune
Că sunt chiar fericit când sunt departe de lume.
Îmi place să mă refugiez în lumea mea
Să-mi ascult inima, să stau de vorbă cu ea,
Să bem un pahar și s-o întreb: „Ce te doare?
Că ești atât de mică dar tu bați atât de tare!”
Ce vrei să spui? Că nu pot să te-nțeleg
Crede-mă că încerc, știu că sunt bleg,
Mă uit în ochii mei și tot timpul ei sunt triști
Uneori mă întreb: sufletule, mai reziști?
Că ai trecut prin atât de multe, te-nțeleg
Îți simt durerea, te simt cum te zbați în piept,
Ai rămas întreg, printre amintiri și scrum
Cu timpu-ai devenit prietenul meu cel mai bun.
Cu timpul voi învăța să prețuiesc
Liniștea pe care acum n-o mai găsesc
Poate o să întâlnesc femeia visurilor mele
Pe care-o tot zăresc când stau cu ochii printre stele.
Timpule, de ce mă ții în cușca ta
De ce mă faci să mă-nchid și mai mult în lumea mea?
De ce? De ce privesc în gol?
Când aud ecoul pașilor tăi în dormitor?
Timpule, oare de ce?
Îmi f*ți de fiecare dată visele?
Mai lasă-le să devină realitate
Oricum toate, vor fi luate de moarte!
Refren:
Spune, timpule, te rog eu, spune
De ce treci repede și-mi lași pe suflet urme?
Spune, mie nu-mi arde de glume..
Ce-ar fi să te chinui și eu pe tine, să vezi cum e?
Strofa 2:
Cum e să tresari în somn
Din cauza ta mi-e și frică să adorm
Dar ție.. ție nu-ți pasă de oameni
Că mănânci din noi și parcă-ți este tot mai foame.
Timpule, cred că ești doar o femeie
Care m-a văzut pe mine și s-a aprins o scânteie,
Spune-mi ce vrei, nu mă fa să te ador
Că sunt dependent de tine în fiecare zi și mor.
Simt parfumul tău cu miros de eternitate
Dar simt că sufletul meu miroase a moarte,
Amanta mea-i singurătatea, știu că o placi
Mă privești în fiecare zi cum o f*t umeri-craci.
Mă umpli de draci, că nu știu cum faci
Că de fiecare dată îi iei de lângă mine pe cei dragi,
Cine crezi că ești? De ce te pisi pe sufletul meu și apoi zâmbești?
Spune! Vreau răspunsuri imediat
Le caut, nu le găsesc și mă fac și mort de beat,
De ce-ai plecat când te rugam să mai stai?
Că au crescut în mine florile de mucegai.
Vezi că anii se duc, mai dă-mi câteva secunde
Să beau o bere cu tata, să-mi sărut mama pe frunte,
Nu te f*te, în tot ce am eu mai scump
Că am să te prind în zbor și aripile ți le rup.
Că eu sunt un lup, care urlă în tăcere
Ecouri se sparg în mine și mi-e dor de-o mângâiere,
Sunt sătul de cuvinte
Vreau să valsez cu tine printre morminte,
Să zburăm amândoi
Să-mi plec tâmpla obosită peste umerii tăi goi,
Lasă-mi sufletul-n noroi, că nu vreau să mă schimb
Timpule, eu te rog să-mi mai dai timp.
Refren:
Spune, timpule, te rog eu, spune
De ce treci repede și-mi lași pe suflet urme?
Spune, mie nu-mi arde de glume..
Ce-ar fi să te chinui și eu pe tine, să vezi cum e?
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta cu trecerea timpului și cu amintirile dureroase. Artistul se simte singur și dependent de timp, implorându-l să-i mai ofere clipe de fericire și să-l elibereze de suferință.