Rostește doar cuvântul,
Ce-aprinde-n mine gândul
Și dorul nesfârșit de-alte zări..
Alungă-mă acuma,
Când știi că încă poți
Să ștergi în urma mea amintirea..
Refren
Mă şuieră, fluieră vântul,
Mă cheamă să-nconjor pământul,
Să nască în mine stânci de granit,
Să uit că odată-am iubit..
Să uit cât de mult te-am iubit..
E tot mai rău când rece
Te-nvăluie uitarea,
O spaimă ce te chinuie..
Alungă-mă din nou,
Când gândul tău cel rău
Dă aripi suferinței tale..
Refren
Mă şuieră, fluieră vântul,
Mă cheamă să-nconjor pământul,
Să nască în mine stânci de granit,
Să uit că odată-am iubit..
Să uit cât de mult te-am iubit..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și dorința de a uita o iubire trecută. Vântul este personificat ca o forță care cheamă la uitare și la depășirea suferinței.