Vii peste veac din timp în timp,
Al vremii ceas în suflete socotind
Cu buzele-ți prea reci îmi țesești povești de fum
Întinde mâna doar, în zori pornim la drum.
Aripa grea a nopții-mi bate-n geam
Mă-ntreb ce vise pot eu să mai am
Surâd în mine ochii ce-odată îi iubeam
Tu hoț tăcut de vise, nu poți să-mi iei ce nu mai am.
Las umbra-mi să vegheze și suspin,
Drumul prin neguri mi-e dulcele venin
Purtând pustiul clipei dintre noi am promis
Că te voi învăța s-adormi prin mine-n vis
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierderea viselor și a amintirilor dragi, sugerând o luptă cu trecutul și acceptarea inevitabilului. Naratorul se adresează unei entități metaforice, "hoțul de vise", care încearcă să-i ia și ceea ce nu mai are, dar găsește o formă de împăcare în amintiri.