Cuprins în ziduri negre, uitasem să visez
Credeam că stau de veghe, uitasem ce veghez
Și zborurile toate, cuprinse într-un vis,
Stăteau gata să plece pe-un geam uitat închis
Dar tu m-aduci de dincolo de râul morții
Și-mi dai să beau câte puțin din apa vieții
Eu nu-ți mai cer de-acum nimic, nimic
Decât lumina ochilor câte un pic
Cenușă să fi fost și tot ai fi găsit
Măcar un strop de jar ca focul să-l aprinzi
Să ard măcar o dată, atât cât tu să vezi
Cum două flăcări pot s-aprindă cerul
Dar tu m-aduci de dincolo de râul morții
Și-mi dai să beau câte puțin din apa vieții
Eu nu-ți mai cer de-acum nimic, nimic
Decât lumina ochilor câte un pic
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de deznădejde și uitare de sine, din care protagonistul este salvat de o persoană dragă. Aceasta îi oferă speranță și îl ajută să se reconecteze cu viața, aprinzând o flacără interioară.