Umila lună mă privește
Privirea ei urnește
Povești..
Poveștile cad
Ca frunzele vestede
Povești, povești, povești.
Dar tu unde ești?
Te iubesc, te caut.
Dar tu ești acum
Cu alt neiubit
Ce vrea să te vadă zâmbind
Și în privirea lui
Vezi două guri cerând
Dar ce să mai omori
Căci ochii lui te mint
Acum frumos
Și mori și tu, și el, și noi
Rămân un pictor orb
Rup pânze proaste, poze.
Uit tot ce tu erai
Căci nu mai îmi pasă
Sunt haos până la os..
O pastă neagră
Și..
Mâzgâlesc trecutul meu frumos.
Urât întors.
Cu lacrimi ce se spală acum.
Cu lacrimi ce mă spală acum..
Zâmbind, soarele mă sperie
Razăle lui reseamnă ziua-n vise
Vise ce casc
Întinse în paradise
Vise, vise, vise.
Dar tu unde ești?
Te iubesc, te caut.
Dau telefoane, bat la uși.
Tu nu te vrei găsită
Vrei să te pierd pe drumul meu nebun
Pășesc cu dor încet și grijă
Dar pentru cine?
Când mă-ncruntam în certuri
Parcă pierdeam ceva din mine
Tu, moartea mea și muza
Acum în timp ce pleci
Gândind la cine-ți muști tu buza
Și cui să-i cânți tot ce tu erai.
Și cui dorești acum
Să-i dai ce ascunzi
Și cine-ți va mai rupe
Urzicile ce uzi.
Cu lacrimi ce mă spală acum.
Cu lacrimi ce se spală acum..
Gargară cu lacrimi.. x 8.
Încet, încerci și în ce timpuri
Să mă cred
când timpul meu se scurge repede
Și frumos sau ușor și greu
Sau nu mereu.
Sau.
Nu mai plânge nici natura
Nici marmura din carne
Nici mintea nu mai stoarce lacrimi
Nici când te văd cum vii
Nici ura nu mai face un suspin
Și nici eu nu vin
Nici tu nu mai îmi plângi nopțile
Înecate în suflet de toamnă
Și ce dacă totul cade,
În ochii mei,
Înecat în apa mea de ploaie
Zoaie de sare
Și ce dacă se râde spre mine
Că-s singur și plâng.
Prostesc și cresc
Cânt aceste versuri
Și mă ridic
Și că te-am pierdut
Și nu te mai găsesc
Decât aici.
Și ce dacă mă urăști
Și nu mă mai vrei.
Nu mă cunoști.
Și vrei să mor în tine..
Sau să te vreau ca la-nceput.
Îmi pare rău.
Dar eu..
NU MAI POT SĂ PLÂNG!.
Gargară cu lacrimi.. x 8.
Cu lacrimi ce mă spală acum..
Cu lacrimi ce se spală acum.. x 3
CU LACRIMI CE MĂ SPALĂ ACUM..
Sensul versurilor
Piesa explorează durerea unei despărțiri și procesul de vindecare. Vorbitorul trece printr-o gamă largă de emoții, de la disperare și căutare, la acceptare și eliberare, culminând cu incapacitatea de a mai plânge, sugerând o formă de catharsis.