Un trandafir crește la firida mea,
ți-și apleci frunzile-n ușor,
Estu-i leli-m, dorul di la vruta mea
Și-ni-și pari că v-ani mor di dor.
Șed la masă, ună carte ți-aș ț’scriu,
să-ț’ spun vruta, leli-m, leli-m și-a meu dor,
să-ț’ spun vruta, leli-m, leli-m și-a meu dor,
leli-m, le lilicea pidurilor.
Să-ț’ spun vruta, leli-m, leli-m, leli-m și-a meu dor,
leli-m, le lilicea pidurilor.
Mi-anghisam cândă eram doi-li di-adun,
Și io lea vruta, io tiva nu șteam să-ț’ spun,
puii-l’ tut anvârliga di noi cântau,
Și lilicili tuti ni mutreau.
Anda ni mi-asculțai dit somnu, vruta mea,
Ni pui, ni lilici nu iarau,
Tini vruta ninga mini nu iarai,
Lihtirsit dit somnu’ ni mi-asculțai.
Să-ț’ spun vruta, leli-m, leli-m, leli-m și-a meu dor,
leli-m, le lilicea pidurilor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al naratorului pentru persoana iubită, evocând amintiri ale momentelor petrecute împreună în mijlocul naturii. Versurile sunt pline de melancolie și dorința de a împărtăși sentimentele cu persoana iubită.