Plânge cerul nopți și zile
Pe-un păcat ce dansează pe pământ
Cât e marea și iertarea
Pentru arginți frații mei se vând pe rând.
Eu te-am sărutat și-apoi te-am vândut
Iubire de-arginți, tu demon tăcut
Ai plantat în mine
Un copac uscat
O ploaie de frunze pe-un obraz ridat
Pe mulți i-am iubit doar pentru ceva
Mereu am plătit cu inima mea
Gura m-a-mpins spre păcate
Mâinile au făcut fapte
Pentru arginți
Gust din singurătate.
Plânge cerul nopți și zile
Pe-un păcat ce dansează pe pământ
Cât e marea și iertarea
Pentru arginți frații mei se vând pe rând.
Să țipi, să mă cerți atunci când nu simt
Să-mi dai o iubire, dar nu de argint
Păcatu-i în mine de când m-am născut
Și iubirea-i în mine
De-aia vreau să mă lupt
Cu demonii din mine
Când vor ce nu e bine
Doamne, învață-mă să-mi port
Harul din mine.
Plânge cerul nopți și zile
Pe-un păcat ce dansează pe pământ
Cât e marea și iertarea
Pentru arginți frații mei se vând pe rând.
„Apoi le-a zis: Vedeți şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” [Luca 12. 15]
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre iubire și lăcomie, sacrificiul personal și lupta cu păcatul. Versurile exprimă regret și dorința de a depăși influența negativă a tentației banilor asupra relațiilor și a valorilor morale.