Strofa 2
Ai să plângi…
Și ți-am spus-o de-atâtea ori
Credeai că dacă o să pleci o să ajungi dincolo de nori
Te-am văzut cu el de mână, am văzut cum se purta,
Când tu erai cu el și el era cu gașca sa.
De ce mă minți așa? Cum că toate ar fi „ROZ”?
Să înțeleg că tu mă minți pe mine să obții un „PROST”?
Oricum nu are rost eu niciodată nu am să fiu tu,
Niciodată nu-mi voi vinde pentru bani zâmbetul
De ce mă suni pe mine dacă el te mulțumește,
Că el nu era ca mine, el era altă poveste
Și cine nu simte, nu are cum să iubească
Și doar cel fără suflet, are tendința să greșească
Și știu de ce mă suni pe mine,
Că n-arunc zâmbet pe buze
În timp ce al tău vine acasă cu mii și mii de scuze,
Și tu erai cea care zicea să nu mai vorbim
Că dacă o vom face mai rău o să ne rănim.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea provocate de o fostă iubire. Naratorul își amintește de avertismentele sale ignorate și critică ipocrizia și minciunile partenerei, care acum se întoarce cu regrete.
