Sekele:
Mă renasc în visul ce-ngenunchează
speriat la margini de ferestre
liniște… e doar o frântură de poveste
cine ești tu să-ți mai pese
când mă sufoc
în spatele măștii deformate de întuneric
nu mă ascund
în umbre frumoase… în haos,
în zgomot.
se naște un chip plăpând
cioburi și iluzii… în gând
nimic nou sub soare
își cântă apusul plângând
printre rămășițe un alt sfârșit
înot în capitole, e abisul culorii infinit
Ajută-mă odată să cedez
prin firul epic al răului traversez
într-un canvas
obosit psihic, Sekele pictez
exact ca un desen pe asfalt…
vreau să cresc în fluxul de idei
prin scări de aer să ne ridicăm de jos
împreună ți-am întors
scânteia ce lipsește din frumos
Visează zburând la ea,
nu o lăsa să cadă
prin sute de spini
lovește-o, vreau să aud cum suspini
prin culori simple
vreau în suflet
să-ți prind rădăcini
Refren:
Îți scot serul din perfuzii
Îți aduc aminte: sunt traficant de iluzii!
O. N.:
Încep să recit povești spuse
De vreme, deseori sub sori ascunse
Și par nespuse, deseori rămân ascunse
Undeva-n vise pătrunse
ea-mi pătrunse
De parcă am în mâini culori smulse
De ascuțitori, vin petitori
eu îmi doresc să mori
Sub acorduri vioi
De viori cu corzi smulse
De valuri, și porți voaluri
Dar în față, nu ai decât dealuri
Pe care le urci înapoi
apoi, îți dorești un somn în doi
printre picături de nori
O să visezi înapoi
de fapt, nu există niciunu din voi
Și-ncepi să crezi, că-n pahare goale
Se ascund zaruri murdare
Ea nemișcată, sărută infinitul
Cu răbdare, și-l iubea pe altul
Dar simțea că-l lovea
Palmele venite de la ea
Acopereau ziua
Îi acoperea lui privirea
Visa, că-n clipa în care o va săruta
Ea se va speria și-ncrunta
Crezând că și-a văzut moartea
Dar trezește domnișoarele
se bat pentru calele
Care se scurg în perfuzii
Ca o pată pe scaun, lăsată de iluzii
Nu-ți crea difuzii pline de confuzii
O să fii primul care o va iubi
Primul care-i va zâmbi
Când buzelor ei vor muri
Vor pieri-n vânt
Ca niște frunze purtate de gând
Stau supărat că ți-am stricat somnul de veci
Mult visat
– Deci, cum poți o singură viață s-o petreci?!
Nu știu, n-am răspuns
Printre rămășițe de ghiveci!
Vezi, luni au apus
Și-ncă-s ascuns de puf
Și-ncă vin cete de ploi din văzduh
Și planează într-un sertar confuz
Plin de foi mazgălite
Dar au pătruns măgulite
În visele tale ofilite
Îți scot serul din perfuzii
În seri ce-ți aduc aminte
sunt traficant de iluzii
Fii cuminte, și-nchide sertarul
Am luat de mult din geam paharul
Umplut cu zile de prima oară
camera mea nu e goală…
E aiurea, e primul coșmar care mă doboară…
Refren:
Îți scot serul din perfuzii
Îți aduc aminte: sunt traficant de iluzii!
Sensul versurilor
Piesa explorează granița fragilă dintre realitate și iluzie, dezvăluind un sentiment de deziluzie și melancolie. Protagoniștii se luptă cu propriile vise și coșmaruri, căutând sens într-o lume confuză și adesea dureroasă.