Și deci, cum poți o singură viață s-o petreci?
Nu știu, n-am răspuns printre rămășițe de ghiveci..
I.
Închide-i polii-n ochi
Se ascunde printre plopi
Și zboară.. o prind goală
E veste de boală
E moartă, dar o simt cum zboară
Doarme și tresare
El sare peste pat după ea
O adoră, dar parcă-i prea grea
Și-o vrea lângă palma mea
Adoarme, și se visează ca parc-ar vrea
Să fie fericită!.. o doare
Palma primită o face vioaie
Dar ea zâmbește, și plânge
Arde jurnalul, o frânge..
Tresare tulburată
Se-neacă.. e moartă
De oboseală, dar mai încearcă
Își pleacă capul și pleacă!
„Vreau să-ți văd calmul! „
„Târziu, și-a pierdut tot farmecul!.. „
E totuși târziu, și-n pat pustiu
„Iubește”, cu frică spre mine pășește
„Orbește”, eu tot te văd, „Hai vorbește”
„Nu mă goni! „
„Te voi lovi! „
„Voi fugi după tine”
Calc pași în urmă cu ură-n mine
Vad din pătură pe pereți o ploaie
Te văd vioaie..
Îți doresc un somn ușor în lumea ta de evantaie..!!!.
Refren (x2) :
Se trage de păr, tremurând picioare
E-mbrăcat în chisturi și zale
Cade pe jos, căzută-n fugă-n căldură
Ma trage din zgură, mă-njură
Cu fumuri diafane venite din gură!.
II.
Se trezește privind tânjind
La fundalul desenat cu jind
El cu dinții grizonanți, și păr rebel, pășește
În spate, părăsind-o-n amurg
Curg lacrimi, de mult
L-a părăsit, acum tăvălit
Se tușinează, scalpează din bolți nervul
Se tatuează cu scânduri din gheață
Pe față i se prelinge, cu ruj, dimineața
Se-nroșește, ca singură învață
Cum să prindă gene din față
Se teme de-un joc sacru
Miroase-n macabru ceața
Cum Enigel
Provoacă, privindu-l în pupile, măcel
Adoră acordul turbat de violă
Și-și violează iubita până sângera
Și-o cerne din cer, în plicuri
Roșii, ascunse-n noduri
Pierde locuri, pare cuminte
Aprinde mucuri de țigară
Parând că distruge zări de cuvinte
Ia aminte, că visează, și cade singur printre rămășițe
De morminte,
„Sunt zorii zilei, a leșinat sigur fierbinte
Lovindu-se de câteva clipe! „.
Refren (x2) :
Se trage de păr, tremurând picioare
E-mbrăcat în chisturi și zale
Cade pe jos, căzută-n fugă-n căldură
Ma trage din zgură, mă-njură
Cu fumuri diafane venite din gură!
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de trauma, depresie și suferință. Protagonistul se luptă cu amintiri dureroase și visează la o evadare, dar este constant tras înapoi de realitatea sa. Versurile sugerează o luptă internă intensă și o senzație de neputință.