Expresiv – Pentru Cei De Sus

Zâmbesc, cu lacrimi de sânge și privesc
Să dau timpul înapoi este tot ce îmi doresc
Un înger risipit în a timpului destin
O umbră ce nu moare într-o lume de venin
Pășim pe drumul vieții, învățăm tot ce e bine
Privim clepsidra vieții până când venim la tine
Aș vrea să pot să țin în mână cartea blestemată
Să pot să șterg din ea listele care așteaptă
Aș vrea să înțeleg de ce ne naștem condamnați
Dispar din telefon numele prea multor frați
Resemnați, privim destinul ca pe-o gheară
Așteaptă-n întuneric, ca cineva să piară
Cad stele mii și mii, semn că cineva ne plânge
O zi ce a trecut înseamnă sigur încă o cruce
O amintire blândă printre noi o să trăiască
Pentru fratele meu Manu, Dumnezeu să-l odihnească
Dacă ne-am transforma toți în scrum
Toți în fum, ultima zi, ultimul soare pe ultimul drum
În spate ar rămâne amintiri care nu se sting
Ochi înlăcrimați și lumânări care se aprind
Mame care plâng, trăind cu un gând
Sperând că fericirea nu o au, trebuie să stea la rând
Copiii lor se duc, lăsând urme-n praf
Dispar stele de pe cer și litere din graf
Începi să mori de când te naști și lași în urmă pași
Și glasul tău se-aude undeva unde te lași
Urmași, ca cineva mă urmărește
Ca umbrele pe ziduri, chipul tău se oglindește
Cineva simt cum mă strigă, cum mă atinge
Sufletul e gol și cald, parcă se stinge
Sunete puternice de clopotele magice
Vestesc plecări în rai și inimi tragice
Un loc săpat adânc, încă un suflet
Încă o lacrimă și o floare, un ultim zâmbet
Ne-ai părăsit devreme, poza ta acum tace
Pentru fratele meu Manu, odihnească-se în pace
Sunt zeci de spirite care îmi bântuie sufletul
Îmi tresar visele, îmi taie cumpătul
Îmi dă fiori gândul că va veni o zi
Când steaua mea o să cadă și eu nu voi mai fi
Culeg din viață și merg în față, pierdut
Convins de viitor, mereu că am ceva de făcut
Când o stea de pe cer cade, alta strălucește
Să știi că un om piere, iar un copil se naște
Un suflet rătăcit se-nalță fără cuvânt
Iar altul se așează cu piciorul pe pământ
De printre nori dispar îngeri pierduți cu aripi frânte
Că viața uneori înseamnă două secunde
La cap o lumânare arde când soarele-a apus
De jos pleacă rugăciuni doar pentru cel de sus
O mână de pământ aruncată pe sicriu
Și-o simplă mulțumire pentru faptul că sunt viu
Lacrimi curg de ură pe un suflet care zace
Ești fratele meu Manu, odihnește-te în pace