E-ntunericul macabru spânzurat de candelabru
E un candelabru sacru ce-ți crestează ție scalpul.
E răul din mine ce curge pan’ ajunge-n sânge
Se scurge și frânge, te strânge un înger ce plânge.
Să ajungi să urăști ce iubești
Și te urăsc pan’ la ultimul strop din ce ești.
Clipe cerești, câte cerșești,
Ce vești minunate despre somnul de veci.
Târât prin viață văd doar praf în față
Am avut multe vise pe un cearșaf de viață
Și tremur
Cu gura seacă bag, plantă trag, alta a tras ca un album pe track și rad
Fiindcă lacrimile costă
Și-am intrat în găuri, nu e loc de nici o ripostă
O fostă mentalitate în metalitate m-am detașat doar să ajung la egalitate.
[Zi] Viața-i roz doar când ești cocalar
Nu e nici negru sub unghie, da’ are tot cam clar
Nu e nici o concluzie pripită
Cu clipa risipită e ca melcu’ în clepsidră.
Am momente de-ndoială, sclipire genială
Lirică royală, la creier: cheie și yală.
Sunt înlănțuit, dar mă dezlănțui aici
Vrei să cad în prăpastie, dar tu ești cel ce pic.
Pierzi lupta cu viața și apoi îți pierzi mințile
Mai ales că nimeni nu-ți ascultă rugămințile
Pierzi avansul, nimeni nu-ți face altu’
Pregătit spiritual să descopăr neantul.
Saltu’ fără frică de la primul pas făcut
Un glas tăcut, ars de mult, dar azi temut
Nu sunt un alt fals temut
Eu sunt enigma
Cheia e acolo, da’ o spun de paradigmă
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de spirit întunecată, marcată de depresie și luptă interioară. Vorbește despre deziluzie, acceptarea morții și căutarea unui sens într-o lume percepută ca ostilă.