Exile:
Sunt un geamăn pierdut, dar mi-am găsit jumătatea
M-asemăn pe scurt cu cel ce-a zdrobit bunătatea
Fac primul pas șchiop printre plopi și stropi
Singurul glas ce vreau să-l aud, tu vrei să-l îngropi
Dar alung gândul, privesc acum târgul
Chipuri, tertipuri, cu siguranță rup rândul
Masca se spintecă, priviri introspective
Asta ma vindecă, văd firi introvertite
M-așez pe bancă, se-observă scârba-n gesturi
Din smaralde-ai devenit cârpa dintre resturi
Ochi de safir, în inima ta un musafir
Îmi cad petalele, sinceritatea din trandafir sângerează,
Am mâinile arămii, ochii dilatați
Erau zilele pustii, când eram copii crispați
Dar acum, lup singuratic, rup singur practic
Paroxistic, un sentimental flegmatic
ADN:
Ție ți-e dor, mie cateodată doar
Amintirea mi-e mireasă, uite-o, poartă voal
E foarte cald in drumul spre altar, azi
Imi privesc leagănul alb cu cel mai calm haz
E ca-n basm cu-n avans de câțiva ani
Aplomb adolescentin printre puștani
Ai gânduri mari, cand nici nu bănuiești
Ca viata ţi se-ntamplă in timp ce-o plănuiești
Crești silința, siguranța n-o respecți
Ca știința-i credința-n ignoranța unor experți
Dar religia-i la fel, doar schimbarea-i constanța
De aia-mi pierd mintea vrând sa-i fasonez substanța
Da-nțelegi, unele legi nu le legi lesne
Cand uneori te-mpiedici de-adevăr, dar treci peste
și vezi zeci de fețe robuste, c-acum oamenii se recunosc în produse
Neofobi in percepția lurii, cand de fapt sunt toti o reflectie a lumii
Au pigment alb-negru-galbui, ochi albaștri, verzi si căprui
Ei nu pot intelege ceea ce nu pot crea, soluția problemei lor e problema mea
C-asta e vremea mea, oricât de rece-i ea
Ș-acum nici viitoru’ nu mai e ce era
Exile:
Si nici nu va fi vreodată etern, tern
Ferm mă-ncălzesc solemn cu limbaje de lemn
Am zărit Constanța cand am sadit speranța
Dar dupa sfârșit, urmeaza prefața
Fiecare fața are o poveste,
Fiecare poveste o fațada
Îi observ călcând apăsat pe stradă
Nu știu ce-i in gandul lor,
Dar gandul meu e ca ființele neînsemnate fac parte din epopee
Ora 4 mă prinde, nu mai pot alerga
Minutele trec fulgerator, stau lângă (???)
Ma secam, legam, cap la cap, vers cu vers
O fac cu drag, trag cum trag, (???), ies cum ies
Diversitate pentru divertisment,
Sunt invers toate fără nici un avertisment
Un curent recurent, aştept o extensie
Oricum încrederea mi-o pun doar in reflexie
Sensul versurilor
Piesa explorează teme precum evoluția personală, deziluzia față de societate și căutarea sensului în viață. Versurile reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, evidențiind complexitatea emoțiilor umane și dificultatea de a găsi adevărul într-o lume plină de contradicții.