Odată a fost un băiat care s-a întors în timpul păgânilor
Zi după zi el a continuat să viseze lucruri care-l făceau mai slab
Tata-l său nu a putut să-l facă să vadă, că există mai mult decât vise
Dar nu a ascultat cuvintele tatălui său, pentru că el era un mic visător.
De-a lungul căutării lui pentru solitudine
Un om înțelept a venit și i-a spus să urmeze stelele.
El a fugit în pădure cu vârtejul vântului alături de el
S-a pierdut în această lume de minciuni
Ia-l înapoi unde răul o ia în sus
El este singurul care trăiește
Sub un cer fără lună căutând timpul
Ia-l înapoi când stelele strălucesc.
Departe în ținuturile cu munți de gheață, departe de cealaltă parte
Imaginile apar atât de senine în mintea mea
Departe în ținuturile cu pajiști de foc adânc în viața uitate
Amintirile sunt în derivă atât de liniștit dinspre lumină.
De-a lungul drumului său mizerabil
Un om înțelept a venit și i-a spus să urmeze stelele
Micul visător..
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria unui tânăr visător care, în ciuda obstacolelor și a sfaturilor celorlalți, își urmează propriile viziuni. El caută solitudine și înțelepciune, pierzându-se într-o lume de minciuni, dar continuă să spere și să caute lumina.