Toate dorințele mele sunt despre tine
Tot prezentul și trecutul meu
Tot ce vreau este să-ți dau dragoste
Tot ce știu este că te iubesc.
Nimic nu mă face să văd mai mult ca lumina ta
Nimic nu mă captivează ca și tine
Nimeni nu mă interesează, nimeni.
Și deodată îmi dau seama că nu mai ești
Și mă zguduie agonia de a nu te vedea
Și în liniștea nopții se face imensă dragoste
Absența ta.
Mă dezvălui și te caut și nu ești aici
Dar neg să mă conving că te-am pierdut
Am nevoie de tine prea mult
Nu aș putea suferi
Absența ta.
Toate amintirile mele sunt despre tine
Tot prezentul și trecutul meu
Toată dorința mea este să te văd zâmbind
Și să petrec orele lângă tine.
Nimic nu m-a inspirat ca tine
Nimeni nu mi-a dat atât, fără cerere
Nimeni nu m-a iubit, nimeni.
Și deodată îmi dau seama că nu mai ești
Și mă zguduie agonia de a nu te vedea
Și în liniștea nopții se face imensă dragoste
Absența ta.
Mă dezvălui și te caut și nu ești aici
Dar neg să mă conving că te-am pierdut
Am nevoie de tine prea mult
Nu aș putea suferi
Absența ta.
Și aș vrea să te rog și nu știu unde să merg
Ca să termini cu absurdul acesta și să te aduc la mine
Și în abismul lipsei tale doar găsesc dragoste
Absența ta
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și dorul intens resimțit în absența unei persoane iubite. Vorbitorul își amintește cu drag de momentele petrecute împreună și nu poate accepta ideea pierderii acestei persoane, simțind că absența ei este insuportabilă.