Ebola – Poemul Unei Labe Triste

Când un c** substanțat, pastilat, atârnat cu p** de pijamale,
Se scarpină în c** găsind ultimele resurse de fecale,
Are mizerie sub unghii dar continuă să facă treabă,
Cu gândul la Daniela Crudu el își dă o labă în grabă,
Se umple de s**, dar lui i se rupe p** în două,
Când tricoul lui se usucă, el se scarpină la ouă,
Cu ochii fixați în reviste, habiste,
El vede p**, dar el schițează doar zâmbete triste,
Și transpirat, și îmbujorat și puțin dezorientat,
I-a apărut moartea cu coasa în față în timp ce a ejaculat,
S-a speriat, s-a ridicat și a întrebat de ce!? în taină,
Și își privește p** mică, încă tremurând plină de spaimă.
Asta e poemul unei labe triste X4

Sensul versurilor

Piesa descrie un moment intim și banal, dar în același timp trist și dezolant, al unui bărbat. Finalul surprinzător cu apariția morții adaugă o notă macabră și existențială.

Lasă un comentariu