La un moment dat am apărut pe lume,
Voiam să zic că asta-i una dintre glume.
Toți în goană după sume, n-am ce spune,
Cin’ să te-ndrume când halești tot ce se impune?
E pe bune, cade fix ca tunet,
Ăștia stau ascunși de soare ca viermii-n Dune.
Mâna sus pentru cine rămâne,
Când semeni, ai grijă ce chestii o să se adune.
Vrem speranță, da’ tu cu minciuna du-ne,
Omu-i fix cât o celulă, da’ de fiare se și descompune.
Știu ce presupune, nu se pune,
Da’ nici adevăru’ nu se spune.
Scriu până mă stric ca pickup-u’,
Nu renunț așa ușor, deci da-i cu big up tu.
Când m-am născut deja murea planeta,
Că ăia de sus au făcut chetă pentru varianta beta.
Gen suge-o ca Aletta, te-nneci în ocean,
Până renunți să mai fii copil copac gen cocean.
Viața mea e o compoziție, n-are procesare,
Starea-mi sare-n disperare, nimic nu e ce pare.
Și asta spune multe când te doare,
Arzi gen explozii solare, halal ardoare.
Dar oare-i mod de vindecare? Da’ vin de care?
Treaba e că vinde care vinde c-are pentru fiecare.
Citește printre bare, prin ce bar e,
Rost de bătaie-n inimi, n-am răbdare.
Amintiri neclare ce mă pun la încercare,
Ma țin în șoc ca la contorizare,
În fiecare zi, nicio realizare.
N-o ard curat ca la deratizare,
Nu văd viața-n zare, nu mă simt în stare..
Totu’ capătă un blur și întunericul apare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deziluzie și disperare față de viață și lume. Vorbitorul se simte pierdut, incapabil să găsească un sens și copleșit de greutățile existenței. El critică superficialitatea și minciuna din jur, căutând o cale de vindecare într-o lume aflată în declin.