Visele de-ar prinde viață
N-aș avea lacrimi pe față
Din somn nu m-aș mai trezi
Amintirile-ar fi vii
Ce durere, ce blestem
Plâng mereu că nu ne mai vedem.
Grea e viața fără tine
Și să plâng mereu îmi vine
Tamplele în palmă mi le țin
Țin privirea spre pământ
Și mă pomenesc oftând
Nu mai vii și viața mea e un chin.
Visele de-ar prinde viață
N-aș avea lacrimi pe față
Din somn nu m-aș mai trezi
Amintirile-ar fi vii
Ce durere, ce blestem
Plâng mereu că nu ne mai vedem x2.
Cu amar și suferință
Port în suflet o dorință
Să te întorci, scumpa mea ființă
Să vii să-ți aștern în cale
Covor cu flori și petale
Să fiu focul inimioarei tale.
Visele de-ar prinde viață
N-aș avea lacrimi pe față
Din somn nu m-aș mai trezi
Amintirile-ar fi vii
Ce durere, ce blestem
Plâng mereu că nu ne mai vedem x2.
Țin privirea spre pământ
Și mă pomenesc oftând
Nu mai vii și viața mea e un chin
Să vii să-ți aștern în cale
Covor cu flori și petale
Să fiu focul inimioarei tale.
Visele de-ar prinde viață
N-aș avea lacrimi pe față
Din somn nu m-aș mai trezi
Amintirile-ar fi vii
Ce durere, ce blestem
Plâng mereu că nu ne mai vedem x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a pierderii unei persoane dragi și dorința ca visele să devină realitate pentru a alina suferința. Naratorul tânjește după întoarcerea persoanei iubite și își imaginează o reîntâlnire idilică.