Edward Sanda – Vorbele Lor

Ei văd un om cu multe slăbiciuni,
Tu vezi un om bun printre nebuni.
Și poate că sunt imperfect ca o zi de luni,
Dar știi că lângă tine mâinile mele fac minuni.
Pe ce spun ei n-aș da un leu,
Dar aș da tot ca tu și eu
Să fim așa îndrăgostiți mereu.
Tu lasă-i pe ei să spună ce vor,
Că praful în vânt sunt vorbele lor.
Nu au, nu au, nu au niciun adevăr,
Că praful în vânt sunt vorbele lor.
Ei spun că sunt pierdut în lumea mea,
Tu spui, pierderea e-a lor și nu a mea.
Și uneori îmi vine să țip că nu mai pot,
Da’ știu că lângă tine am să mut munții din loc.
Pe ce spun ei n-aș da un leu,
Dar aș da tot ca tu și eu
Să fim așa îndrăgostiți mereu.
Tu lasă-i pe ei să spună ce vor,
Că praful în vânt sunt vorbele lor.
Nu au, nu au, nu au niciun adevăr,
Că praful în vânt sunt vorbele lor.
Dacă lumea e nebună,
Hai să fim noi și-un colț de lună,
Să fugim de ei departe,
Tu și eu pierduți în noapte.
Tu lasă-i pe ei să spună ce vor,
Că praful în vânt sunt vorbele lor.
Nu au, nu au, nu au niciun adevăr,
Că praful în vânt sunt vorbele lor.
Tu lasă-i pe ei să spună ce vor,
Că praful în vânt sunt vorbele lor.
Nu au, nu au, nu au niciun adevăr,
Că praful în vânt sunt vorbele lor