Aș fi dorit să mă uiți mai greu,
să mă cauți în noapte când,
nu te îmbată nici Jack-ul cum o făceam eu.
Și, cică roata se-ntoarce,
dar la noi n-a mai trecut.
Nu, nu ne cunoaștem, n-avem loc nici de salut.
Casa ne uită, pernele nu știu de unde ne știu.
Noi nu mai avem la masă dragoste-n meniu.
Iarnă, te rog, fă să treacă,
fă-mă rece, fă-mă piatră.
Fă-mă să mă mint că sunt mai bine.
Pictează-mi nuanțe gri,
stinge-mi focul de-a iubi,
și îți promit că atunci chiar voi fi bine.
Slabă-n echilibru, defect personal, am căzut accidental
și acum rămân aceeași invalidă emoțional.
Stau întinsă pe pat, prea pierdută, aștept timpul să ajungă
că are să-mi vindece încă o rană acută.
Iarnă, te rog, fă să treacă,
fă-mă rece, fă-mă piatră.
Fă-mă să mă mint că sunt mai bine.
Pictează-mi nuanțe gri,
stinge-mi focul de-a iubi,
și îți promit că atunci chiar voi fi bine.
Alt decor, altă poveste.
Altă inimă plătește
credite luate în alte vieți.
Te rog să ne faci statuie,
noi ți-am scos muza din cuie
și acum cu iubire poți să îmbeți.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei persoane după o despărțire, care se simte invalidată emoțional și incapabilă să depășească suferința. Ea imploră iarna să o transforme într-o ființă insensibilă pentru a putea face față durerii.