Eva, te simt în piept cum dai tonul la bătăi.
Eva, știi că doar tu ești destinația oricărei căi.
Dansez sub umbra ta,
parfum de ploaie,
lala land.
Pictez pe corpul tău perfect arta unui amor lent.
Luna mea, învie-mă!
Parfumul tău dă-mi-l sub piele!
Lasă-mi ochii să te vadă,
lasă-ți gura să mă cheme!
Când îți va fi dor de umărul meu
și-n dormitor vei simți gol,
Eu n-am să te pot ridica.
Dar mă așez la sol să te ascult,
să-mi spui de ce ți-e dor…
De ce ți-e dor…
Că tu ești Eva,
dezastrul meu, o dulce Eva.
Ploaia încearcă, dar nu-mi poate lua
buzele tale de pe piele și din mintea mea.
Că tu ești Eva,
dezastrul meu, o dulce Eva…
Tu.
Tu nu accepți ce corpul spune.
Tu.
Crezi că doar creierul-i „pe bune”.
Dar nu,
nu cred că-i loc de rațiune când în inimă ai cutremur și epicentrul stă la mine.
Când…
Ne-am putea iubi indiferent de sex,
când am putea face echipă împotriva oricărui stres.
Te-aș găsi cu ochii-nchiși, că ți-am întipărit amprenta.
N-am nevoie să te văd pentru a-ți simți, fato, prezența.
Lasă-mi ochii să te vadă,
lasă-ți gura să mă cheme!
Când îți va fi dor de umărul meu
și-n dormitor vei simți gol,
Eu n-am să te pot ridica.
Dar mă așez la sol să te ascult,
să-mi spui de ce ți-e dor…
De ce ți-e dor…
Că tu ești Eva,
dezastrul meu, o dulce Eva.
Ploaia încearcă, dar nu-mi poate lua
buzele tale de pe piele și din mintea mea.
Că tu ești Eva,
dezastrul meu, o dulce Eva…
Că tu ești Eva,
dezastrul meu, o dulce Eva.
Lasă-mă în vară dacă Octombrie te vrea,
O dulce Eva…
Învață-mă cum să te pot uita!
Cum să te uit fără să-mi uit bucăți la tine?
Cum să te las fără să-ți las ce-mi aparține,
fără să plâng la orice vers ce te conține?
Fă-mă să accept că orice poveste are un fine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința intensă și dependența față de o persoană numită Eva, descrisă ca fiind atât o sursă de bucurie, cât și de suferință. Naratorul se luptă cu ideea de a o uita și accepta sfârșitul relației, fiind copleșit de amintiri și emoții puternice.