Bată-te-ar focul de moarte
Că tu nu ești cu dreptate
Unde te cheamă nu te duci,
Unde nu trebui li-i pici
Și nenorociri aduci!
Plângeți și voi, florilor,
Plângeți și voi, pietrelor,
Plângi, tu lună și tu soare
Că un om din lume moare,
Că un om din lume moare.
Bucură-te, cimitir,
Ți-am venit c-un trandafir,
N-a venit să înflorească,
Ci-a venit să putrezească,
Înapoi de s-ar întoarce
Cărare de flori i-aș face.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită la pierderea unei persoane dragi. Versurile personifică moartea și deplâng soarta omului, invocând natura să jelească alături de cei rămași.