Străzile-s pline
La mine în suflet e gol
Vântul adie
Frunzele tremură ușor
Luminile pier spre noapte se face saltul
Orașul adoarme dintr-un căpăt în altul.
Și mă plimb și cânt uneori chiar și uit
Ce singuri suntem în București
Nu, nu dau înapoi dar mai bine-i în doi
Decât singuri noaptea asta-n București
Și mă plimb și cânt uneori chiar și uit
Ce singuri suntem în București
Nu, nu dau înapoi dar mai bine-i în doi
Decât singuri noaptea asta-n București.
Nu-i nimeni pe drum
E târziu în noapte
Ce simplu era
De credeam doar în fapte
Dar visul te fură și vai cât greșești
De uiți cât de singuri suntem în București.
Și mă plimb și cânt uneori chiar și uit
Ce singuri suntem în București
Nu, nu dau înapoi dar mai bine-i în doi
Decât singuri noaptea asta-n București
Și mă plimb și cânt uneori chiar și uit
Ce singuri suntem în București
Nu, nu dau înapoi dar mai bine-i în doi
Decât singuri noaptea asta-n București
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de singurătate într-un oraș aglomerat. Naratorul se plimbă prin București, simțind un gol interior și dorindu-și companie, reflectând asupra faptului că uneori visurile ne pot îndepărta de realitate.