La nucu’ verde din poartă
Stă tăicuța și așteaptă.
Îi așteaptă pe copii
Din doi, unu-o veni
Măcar într-un an, o dată
Un copil, pragu’ să-i treacă.
Îi așteaptă pe copii
Din doi, unu-o veni
Măcar într-un an, o dată
Un copil, pragu’ să-i treacă.
Am și fată și băiat
La ei mă gândesc cu drag.
Dar din doi, unu nu vine
Să stea de vorbă cu mine
Mă tot uit pe drum la deal
Că n-au mai venit de-un an.
Dar din doi, unu nu vine
Să stea de vorbă cu mine
Mă tot uit pe drum la deal
Că nu i-am văzut de-un an.
Nu vreau taică să-mi dați mie
Vreau să știu că sunteți bine.
Și din când în când v-aștept
Să vă strâng cu drag la piept
Vă aștept cât oi mai putea
Câte zile-oi mai avea.
Dar din ce în ce mi-e greu
Poate mă ia Dumnezeu
Cât oi mai trăi, nu știu
Să nu veniți prea târziu
Sensul versurilor
Un tată bătrân așteaptă cu dor vizita copiilor săi. El își exprimă dragostea și îngrijorarea, dorindu-și să știe că sunt bine și regretând distanța dintre ei, temându-se că timpul trece și ar putea să nu-i mai vadă.