Iubirea-i foc ce arde
Un suflet dulcinee;
E-o lacrimă ce cade
Pe pieptul de femeie.
Iubirea-i perlă rară
În ceruri zămislită;
Ea este foc şi pară
Când eşti îndrăgostită!
Iubirea-i miere dulce
Când o trăieşti din plin,
Când vine să se culce
Şi-i simţi parfumul fin!
Iubirea-i ca o lună,
Frumoasă şi senină.
E-un cânt de noapte bună,
Ce inima-ţi alină!
Iubirea-i ca un soare,
Ea e ceva divin.
Însă atunci când moare
Îi sorbi al ei venin!
Iubirea-i ca o floare,
Ea e ceva sublim.
Însă atunci când doare
De ea nu vrem să ştim!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura complexă a iubirii, comparând-o cu elemente frumoase și dureroase. Iubirea este prezentată ca un sentiment dual, capabil să aducă atât fericire, cât și suferință.