Am învățat să cred în tine,
Deși tu m-ai dezamăgit.
Regretă sufletul din mine
C-atât de mult te-am îndrăgit.
Dar voi să știi pentru vecie
Că te voi iubi mereu!
Te-alesesem dintr-o mie
Ca să fii numai al meu..
Nici când nu voi uita iubirea
Ce-adânc în suflet mi-a pătruns..
Deși mi-ai răpit și fericirea
Și sufletul mi l-ai distrus,.
Eu n-am să-ți cer să-mi ceri iertare
Sau regretele să-mi spui,
Și nici să-mi cazi tu la picioare,
Eu nu voi cere nimănui!.
Tu n-ai știut să crezi în mine
Și nici în dragostea-mi curată!..
Ai vrut doar ca să-ți fie bine
Și să te simți ca niciodată..
Tu n-ai știut să-mi simți iubirea
Ce-ai căutat-o de departe!..
Și nici n-ai vrut ca fericirea
S-o trăim pînă la moarte!.
Tu n-ai știut să prețuiești
Iubirea mea, ca din povești,
Și nici n-ai vrut ca s-o păstrezi,
Și nici cuvântul să mi-l crezi!..
Tu n-ai știut ce-i suferința
Și nici n-ai fost îndrăgostit!
Tu n-ai știut ce e credința
Să speri, să crezi că ești iubit!..
Tu n-ai știut ce-nseamnă dorul
Și nici cum e să plîngi de dor!..
Ai dat în mine cu piciorul
Și mi-ai frînt aripile-n zbor!.
De-aceea azi te las să pleci,
S-alegi tu însuți, pentru tine,
Pe cine vei iubi pe veci..
Dar cin’ te va iubi ca mine?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care a iubit profund, dar nu a fost apreciată. Ea își exprimă dezamăgirea față de partenerul care nu a știut să-i răspundă la iubire și se hotărăște să-l lase să plece, întrebându-se retoric cine îl va mai iubi vreodată la fel de mult.