Să-ți spun de unde vine vocea mea atât de caldă,
De unde vântu-ți bate-n ceafă rece ca o armă.
Rămân pe dinafară, dacă e vorba de triunghiuri,
Am un singur Dumnezeu, rămân cu el până la scânduri.
Am un milion de gânduri de bine, de rău,
Nu mă știi de interlop, cum nu mă știi de fatalău.
Sunt bine, frățioru’ meu, rămâi la treaba ta,
Că, dacă nu te prinde pielea, te îmbrăcăm în catifea.
La o masea, vrăjeala ta din ’98,
Zi-mi de ce vorbești de sus, a fost taică-tu pilot?
Că vreun pui de mafiot nu pari să fii, adevărat,
De ce un om simplu vrea să pară complicat.
La tine-n cap pare ciudat,
Eu știu exact ce reprezint,
Inimi care strălucesc, dacă luminile se sting.
Întind coarda legendar ca Amza Pellea,
Reprezint sudul fierbine, să vă luăm în p*** vremea.
112, tre’ să vină pompierii,
Cel mai mare scriitor european ca Alighieri.
Am dat foc la industrie, miroase a mahoarcă,
Am familia unită și conștiința împăcată.
Dacă te gândeai cumva că 1000 de parai,
Poate să schimbe peste noapte un golan într-un cobai.
Stai jos în banca ta puțin să treacă timp,
Am niște verde care arde în orice anotimp.
Adică-mi păstrez calmu’, mă feresc de gălăgie,
Slavă Domnului că pot să-mi pun capul pe hârtie.
Un gram de nebunie, fratele tău are-o tonă,
Și-am momente când trec prin cartier ca o fantomă.
Și parcă-mi place, că prea multă atenție,
Uneori în comparație o noapte de detenție.
Apropo de droguri, câteodată mă răstoarnă,
Da’ totodată îmi țin creierul să nu adoarmă.
Toarnă niște whiskey, niște gheață în pahare,
Niște fraieri s-au trezit din somn și vor să mă compare,
Cu mc-ul preferat din underground-ul care,
Știu atâția care aleargă după bani cu disperare.
Sensul versurilor
Piesa explorează autenticitatea și menținerea valorilor personale într-o lume tentată de bani și superficialitate. Artistul reflectă asupra propriilor ambivalențe și asupra luptei pentru a rămâne fidel sieși, în ciuda presiunilor externe.