Mă întreabă lumea despre noi doi. X2
[I]
Mă întreabă lumea despre noi doi, tăcere
În torace beznă și frig și durere.
Și caut plăcere, culmea în mizerie,
A doua zi-n oglindă e-un bărbat care mă sperie.
Mi-aduc aminte cum priveam fericirea,
Aproape c-o puteam s-o ating. Nefericirea
Aștepta momentu-n care mă pierdeam cu firea
Și din păcate ura pune la pământ iubirea.
Inima te caută, te va găsi, promite
Cu vocea mea-n cuvinte spune tot ce simte.
Tristețe, acasă plânge patul,
Mă-ntreabă dacă nu cumva te vezi cu altu’.
E aproape 4 dimineața, încă scriu,
O poezie despre sufletu meu pustiu.
Îngerii dorm, demonii mă-ncearcă,
De când ai plecat, în capul meu e tot o ceartă.
Mă întreabă lumea despre noi doi. X4
[II]
Viața e dulceață care poate fi amară,
E fericirea care uneori poate să doară.
O moară stricată, omoară sentimentele
Pe care n-are gust indiferent de condimente.
Dragostea e-o mărgea ce strălucește,
O ciocolată care-n neatenție, se topește.
Dragostea orbește și te-nebuneste dacă
În dormitorul vostru se repetă aceeași placă.
Mă întreabă lumea despre noi doi, ciudat
E că nu mi-aduc aminte ziua-n care ne-am certat.
Cel mai bun prieten, cea mai bună amantă,
Nevasta perfectă, peste noapte distanță.
Și dintr-o dată jocul de lumini mă-nebuneste,
Fiecare loc îmi amintește,
De vocea ta, vibrația mă cutremură,
Atât de cald afară, sufletul meu tremură.
Mă întreabă lumea despre noi doi. X4
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia unui bărbat după o despărțire. El este bântuit de amintiri și se luptă să înțeleagă ce s-a întâmplat, simțind un gol imens și o tristețe profundă.