De-ai ști acele zile ce n-am trăit nicicând!
Lungi zile de-așteptare, și care nu mai sunt!
Desfășurarea iute de ore-nfrigurate
Și cele de-amintire și umbre-ndoliate
Să treacă-nălțând ochii, cu pleoapele lor grele,
Și-apoi să și-i închidă. De-ai ști zilele-acele,
Copil ce-mi dai un zâmbet, tu poate că m-ai plânge.
Și-ai spune la fereastră, colo, unde se strânge
Și se agață bine măceșul înverzit :
„Prea tânără ești încă, să fi-ndurat cumplit! „
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru zilele netrăite și suferința îndurată de o persoană tânără. Vorbitorul își imaginează compasiunea unui copil dacă acesta ar cunoaște greutățile prin care a trecut.