Tu stai singură la geam
Și afară plouă
Îți cuprinzi tâmplele calde
Cu mâinile amândouă
Și aștepți în noaptea grea
Un gând bun de undeva
Să îți aprindă în ochii negri
Prima stea
Glasul ploii îți șoptește acum
Un cântec trist
Tu nu știi că eu te ascult
Tu nu știi că exist
Dar speranța îmi va purta
Fereastra ta.
Refren:
Spune-mi cine ești
Spune-mi ce dorești
Spune-mi dacă mă iubești
Spune-mi dacă vei veni într-o zi în calea mea
Spune-mi cine ești
Spune-mi ce dorești
Spune-mi dacă voi afla cândva
Într-o bună zi și drumul spre inima ta.
Ploaia a venit printre lacrimi mari
Te văd singură la geam și apoi dispari
Și nu știu cine ești
Și nu știu ce-ți dorești
Și dintr-o dată mi se pare că îmi vorbești
Dar e glasul ploii
Ce șoptește acum un cântec trist
Tu nu știi că te ascult
Tu nu știi că exist.
Refren:
Spune-mi cine ești
Spune-mi ce dorești
Spune-mi dacă mă iubești
Spune-mi dacă vei veni într-o zi în calea mea
Spune-mi cine ești
Spune-mi ce dorești
Spune-mi dacă voi afla cândva
Într-o bună zi și drumul spre inima ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a cunoaște o persoană misterioasă, observată de la distanță. Naratorul își exprimă speranța de a-i descoperi sentimentele și de a-i găsi drumul spre inimă, simțindu-se conectat la ea prin ploaie și tristețe.