Iubito, e prima iarnă când suntem alături
Și parem ca doi copii ce se joacă în omătul proaspăt căzut;
Fiecare zi număr, fiecare șoaptă a ta adusă primilor fulgi căzuți pe obrajii tăi;
Este prima iarnă când Soarele încălzește prin atingerea mâinilor tale;
Este prima iarnă, iubito, și ești doar tu!
Afara ninge, și sunt doar cu tine acum
Mă întreb dacă e un vis de copil,
Desprins din Noaptea de Crăciun;
Iubirea de-o iarnă, beteală argintie,
În inima mea s-a așternut o liniște caldă și bucurie.
E prima iarnă,
E prima iarnă când ești cu mine;
Fulgii se așază, se așază
Seara coboară și totul e bine!
Albul zăpezii în ochii albaștrii
Ca o poveste, la gura sobei spusă demult.
Îți simt buzele fierbinți, iubito;
Prin tine simt mirosul de brad ce mă unește ușor din șemineu;
Trăiesc pentru o clipă fiecare iarnă când așteptam singur venirea sărbătorilor cu daruri
Și realizez că marele dar a venit chiar acum: tu!
Afara ninge și sunt doar cu tine acum!
Mă întreb dacă e doar un vis de copil,
desprins din Noaptea de Crăciun.
E prima iarnă,
E prima iarnă când ești cu mine;
Fulgii se așază, seara coboară și totul e bine
Albul zăpezii în ochii albaștrii
Ca o poveste la gura sobei spusă demult.
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria și căldura unei prime ierni petrecute alături de persoana iubită. Evocă sentimente de nostalgie, visare și împlinire, comparând experiența cu un vis frumos de Crăciun.