Adolescentul nu are
16 ani.
Umblă la școală și bate mingea
pe o pajiște verde,
păscută de iezii și mieii
satului, pe care mai târziu
îi va pierde.
El este îndrăgostit de una
și de mai multe fete deodată,
dar de fiecare din ele
mai mult decât de cealaltă.
El își lasă să-i crească
chica,
căci gâtul său
i se pare prea lung,
de aceea când trece noaptea
prin câmp, se apleacă
pe sub stelele care parcă-l
ating.
Adolescentul nu vrea să fie sincer – el este,
deoarece toate cuvintele îl reprezintă.
El până-n urechile clăpăuge roșește
pentru cel ce iscusit o să-l
mintă.
El își ia
bicicleta de coarne
ca taică-său în tinerețe
un cal de căpăstru
și o încalecă și nechează
până la armată-n
buiestru.
El este un adolescent obișnuit.
Cu bicicleta, în zare,
îi stă al naibii de bine,
de aceea eu nu mă supăr
că îmi întoarce spatele
și îmi aruncă:
-Bună seara, bătrâne!
Sensul versurilor
Piesa descrie un adolescent tipic, cu preocupările și trăirile specifice vârstei. Evocă o imagine idilică a copilăriei la sat, plină de nevinovăție și libertate, văzută prin ochii nostalgici ai unui narator mai în vârstă.