Mi se spune că m-am născut în cămașă.
Maică-mea, chiar mă convinge!
Simt, le răspund,
dar ce vreți de la mine,
nu vi-i de-ajuns
că mă strânge?.
Nu vi-i de-ajuns că din fașă o port, –
fiu-meu s-o moștenească!
Nici să mi-o spăl nu am voie s-o scot.
Acele n-au s-o cârpească.
Ruptă-i în umeri. Ruptă-i pe piept.
Ca libertatea în sine.
Tac. Sunt cuminte. Sunt înțelept.
Forța decide.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de constrângere și lipsă de libertate, sugerând că această stare este moștenită și perpetuată. Protagonistul se simte sufocat de așteptări și forțe externe, acceptând cu resemnare această situație.