Eufemic – Norii de Ploaie

Nu aș putea să-mi însușesc negative pesimiste,
Dar în schimb am un mesaj pus în cuvinte triste.
Deși nu vreau să văd pe nimeni plângând,
Cunosc prea bine starea, m-a urmărit ani la rând.
Și încă n-am uitat primu’ cuvânt scris pe foaie,
Că mi-am propus să nu las în urmă doar niște gunoaie.
Că probleme sunt destule și rezolvări mai puțin,
Puțini vor să ajute și mulți să profite din plin.
Și nu mint, n-are niciun rost și nici motive,
Când lipsită de ele am rămas fără alternative,
Decât să spun ce simt și să descriu ce-i în fața mea,
Când spiritual inima nu mai știe ce-i durerea,
Iar fizic vorbind sunt doar un sac de oase,
Cu el încercând să-mi exprim clar părerile rămase.
Altfel n-am cum și nu găsesc îndeajuns cuvinte,
Să-mi expun starea ce rănește cât mi-o aduc aminte.
Și nu doar atât, sunt prea multe chestii,
Dar nu reușesc să fac să fie doar chestii – trestii,
Că au prea multă importanță deși în suflet aruncate,
Dezgropate de timp nu pot să mi le fac uitate.

II:.
Aici rămân doar întâmplări ce nu pot fi șterse,
Rămân doar destine ce nu pot fi alese.
Ramane doar timp ce nu poate fi controlat
Ramane doar un adevar ce nu poate fi demonstrat
Rămâne doar iluzia ce nu moare niciodată,
Rămâne doar fericirea ce am vrea s-o mai avem o dată.
Rămâne doar ideea unei vieți mai bune,
Rămâne doar speranța ce nimeni nu are s-o curme.
Rămâne doar un zâmbet, menținut doar în poze,
Rămâne doar un anotimp ce scutură pomii de frunze.
Rămân doar gânduri exprimate în foile ce au fost scrise,
În zecile de scrisori uitate dar netrimise.
Rămân doar locuri pustii, ce odată erau aglomerate,
Rămân doar alei pline de vise, acum spulberate.
Rămân doar 2 cuvinte ce nu mai exprimă nimic clar,
Rămân doar 2 sticle însă un singur pahar.
Rămân doar lacrimi, acum uscate pe obraz,
Rămân doar glume proaste, acum fără pic de haz.
Rămân doar nori ce urmează de ploaie să se adune,
Și rămâne să spui că mint și să crezi asta pe bune.