Mi-a spus aseară timpul: „Hai odată!
Oprește-mă la tine, – sunt o fată!.”
Cuprinde-mă puternic! Ca-n brățară
Strângi lumile ce-n Haos se-nalță!.
Sărută-mă adânc, și cu fiorul
Trecutul să-l străbați și viitorul,.
Și-o să-nțelegi de ce s-a smuls vulcanul,
Și s-a smucit din piatră uraganul,.
De ce pornesc în urma mea torente,
Se surpă munți, cetăți și monumente; -.
O să-nțelegi de ce-mpietri ca piatra,
Cu vipera-ntre sâni și Cleopatra!”
………………………..
Turnați-mi vin, mai mult, și încă o dată!
Aștept să treacă timpul sau o fată.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre timp și destin, personificate printr-o figură feminină. Vorbitorul așteaptă o revelație, o înțelegere profundă a forțelor care guvernează existența, în timp ce se confruntă cu trecerea implacabilă a timpului.