Te-aș înțelege din priviri, chiar de mi-ai spune povești
Și ar ploua și-ar ninge cu tot ce-ți dorești, de n-aș avea amintiri
Le-aș aduna în jurul tău și te-aș lăsa să visezi
Și m-aș întoarce într-o zi când nu mai crezi, dacă-aș putea să-ți fac rău
Te-aș duce-ntr-un buchet de fân și paie aș număra
Și te-aș privi până s-ar desprimăvara dac-aș putea să rămân
Te-aș desena pe fruntea mea și n-aș mai merge pe jos
Te-aș înrăma în șapte frunze de abanos de n-ar cădea nicio stea.
Te-aș înțelege din priviri, chiar de mi-ai spune povești
Și ar ploua și-ar ninge cu tot ce-ți dorești, de n-aș avea amintiri
M-aș bucura să mă iubești cât ține-al vieții fuior,
Ți-aș construi o casă cu pridvor de-aș ști măcar cine ești
De-aș ști măcar cine ești..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a înțelege și proteja persoana iubită, chiar și cu sacrificiul de sine. Vorbitorul își oferă sprijinul necondiționat și își dorește să construiască un viitor alături de persoana dragă, chiar dacă identitatea acesteia rămâne un mister.