Dacă Dumnezeu e limbajul, unul care a creat atâtea altele
pentru a le amesteca apoi,
cum vom face ca să-l interpelăm și cum
să credem că a vorbit și va vorbi
fiind mereu indescifrabil și că asta e
mai bine decât nimic. Desigur,
mai bine decât nimic suntem
noi, cei fixați în bâlbâială. Și vai dacă-ntr-o zi
s-ar topi graiurile. Limbajul,
fie el nimic sau nu,
are vicleniile lui.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura limbajului divin și dificultatea de a-l înțelege. Sugerează că, deși limbajul poate fi imperfect sau indescifrabil, el este esențial pentru existența și identitatea noastră.