Doar tu dansezi în casa goală,
Pe muzica ce s-a oprit,
Și trupu-ți unduie din poală,
Din sânii grei și din buric,
Văzduhul gol se-nfioară,
Sub pașii rozelor când treci,
Și dorurile se răscoală,
Sub gura ta cu buze reci,
Eu te-am iubit, ca pe-o regina,
Beții de roze și nectar,
Când muzica sună-n surdină,
Printre pereții dați cu var.
Eu te-am iubit, ca pe-o poveste,
De care-acuma am uitat,
De când bătut-ai în ferestre,
De când pe ușa ai intrat
Și au rămas doar trandafirii,
Să moară leneși în prezent,
Sub pașii florilor, când mirii,
Își poartă sufletul absent.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie care dansează singură într-o casă goală, simbolizând o iubire pierdută și amintiri nostalgice. Naratorul își amintește de vremurile în care o iubea ca pe o regină, dar acum totul s-a transformat într-un regret amar.