Iarba pe mormânt.
Strofa 1:
Eu sunt eu și tu ești tu
Cu același jurământ am stat mereu
M-am uitat în spate să îți port grijă
Acum mă vorbești pe la spate, de zici că ești ninja
Frate, frate de ce tu ai plecat?
Pe mormântul tău a crescut iarba
M** și c***
Rade fumul din tine
Râde, râde cât mai poate
Că mai e puțin și se face noapte
Liliecii zboară, totul mă înconjoară
Și îmi fac un jurământ
Că tu mereu vei fi fratele meu
Până în mormânt.
Refren:
Cluburile erau pasiunea ta
M** îți era mama ce zâmbea
Prieteni nu aveai
Gagică nu vroiai
Eu îți eram ca îngerul
Nor pe nor și fum în fum
Acum să stau pe scaun
Și să-mi amintesc de acele vremuri, când…
Strofa 2:
Țigane, țigane… fumul alb te înconjoară
Fumul negru te omoară
Dușmanii tăi au plecat de lângă tine
Acum sunt toți călare pe mine
Datorii și impresii prea mari aveai.
Făceai pe șmecherul aici în cartier la plesneală o dădeai,
Urmărit de poliție, gardă și fanfară
Urmărit de presă, Băsescu și Constantin Oprescu
Prietenii îți făceau cu degetul
Dar eu îți sărut mâna…
Eu sunt eu, aici Eugen
Pentru toți băieții ce fumează
Și toți sparții ce se droghează
Țigara nu mai conta pentru ei
Decât razna să o iei…
Mai bine mort decât viu
Și alături de îngeri
În fumul alb… singurul împărat
Pentru țiganul din Dr. Taberei… numai bine frate
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii unui prieten apropiat, rememorând trecutul lor comun și regretând alegerile făcute de acesta. Naratorul își amintește de pasiunile și viciile prietenului său, reflectând asupra impactului pe care l-au avut asupra vieții lui.
