Strofa I.
Timpul lasă semne, oglinda le arată
Dar inima e cea care le simte câteodată
Plini de regrete, avem mii de amprente
Da’, numai tu poți șterge miile de pete
Ma iei de mână când cad, când n-am putere să trag
Că toate parcă-s un zid și nu mai pot să le sparg
Tu îmi dai speranță când luminile se sting
Îmi oferi glas atunci când n-am cu ce să strig
Se face târziu și-ncepe să plouă
Este frig afară da’n suflete rouă
Nu mai vreau gânduri rele, un strop de culoare
Vreau în sufletul meu și-o rază de soare
Ești atât de aproape dar totuși te simt
Tot mai departe aș vrea să mă mint
Dar imi este clar că te pierd ușor
Mă simt pierdut în mijlocul tuturor.
Refren:
Mă pierd în mii de gânduri
Mă citesc doar printre rânduri
Că nu reușesc
Să mai înțeleg ce gândesc
Spune-mi tu
Mii de poze din album
Ai dori să le faci scrum
Tot nu vei uita
Niciodată imaginea mea.
Strofa II.
Și-mi tot pun semne de-ntrebare
Dacă filmul nostru este doar o simplă întâmplare
Are scenariul perfect, tu nu ai niciun defect
Nu-i trebuie niciun efect și niciun cadru select
Dar cică timpul le șterge pe toate
Însă amintirile cu noi rămân nemișcate
Chiar dacă poate ne-am schimbat nu tre’ să dăm cu picioru’
Unde nu vor fi doi, va rămâne doar dorul
Visez cu ochii deschiși mereu
Mă trezesc lângă tine când dau de greu
Privesc la stele nopți la rând
Te țin în brațe strâns
Nu vreau să mă pierd printre străini
N-am cum să uit ochii tăi divini
După atâtea drumuri închise
Doar la tine am ajuns.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și dorința de a nu uita o persoană importantă. Vorbește despre amintiri, regrete și teama de a se pierde printre străini, găsind refugiu doar în prezența persoanei iubite.