Ektro – Recit Iubirea

Strofa întâi:
Alin scrie ce simte, a simțit că era cazul
Să schimbe foaia în loc să întoarcă obrazul
Să lase-n urmă tot ce-a fost, să şteargă cu buretele
Mintea stochează, timpul şterge sentimentele.
Era 11 ianuarie când a-ntâlnit-o pe ea
I-a dat lumea peste cap, nici nu-şi putea imagina
C-o inimă făcută franjuri, ca o bucată de carton
Avea să prindă viaţă bătând ca la maraton.
Blondă, ochi căprui, frumoasă, cuminte
S-a prins că-i deşteaptă de la primele cuvinte
Poate asta l-a atras, poate fata are haz
Şi zâmbeşte-ntruna când o sărută pe obraz.
Se iubesc da’ îşi împart iubirea fără mască
El iubeşte să scrie, când ea iubeşte să citească.
Închide ochii, pe retină-i stă imaginea
E înger, demon, tot ce şi-a putut imagina. Muza lui!

Strofa a 2-a:
Ea e soarele lui că-n fiecare dimineaţă
Gându-i zboară la ea şi are zâmbetu’ pe faţă,
E muza lui, a început să scrie des
El îi datorează multe, da’ ea încă n-a înţeles.
De ceva vreme a mutat-o cu chirie-n mintea lui
I-a spus: „Eşti liberă, tu nu aparţi nimănui!”
Şi-a pus încrederea în ea, nu mai crede în minuni
A ales să creadă-n oameni, nu în promisiuni.
Începuse s-o ia razna, era de vină paranoia
Acum iubeşte pacea, nu mai vrea război ca-n Troia
De când a cunoscut-o e alt om, i-a schimbat filmu’
Fata i-a spus că pan’ la el nu a iubit, e primu’.
De-o vreme împreună, nu s-au certat vreodată
Îi vezi ţinându-se de mână-ntr-o lume fermecată
Castele de nisip transformate prin magie
În castele adevărate şi iubirea-n poezie. Recit iubirea!